Ecologie sau ştiinţa gunoieritului!
Cum n-am mai scris de mult aici, pentru că mă ocup tot de scris - de fapt mai mult de gîndit, că cu scrisul nu-mi prea iese - împreună cu Ana la licenţa ei despre Ospitalitate Urbană, am zis să revin totuşi cu ceva ce am resimţit ca brusc motiv de enervare. Aşadar...
Ce este ecologia?
Pesemne este o... acţiune. Io chiar credeam că este o ştiinţă... însă, as usual, I'm terribly, terribly wrong! Numele-i era predestinat să fie 1) greşit arondat, şi 2) ştiinţă. E ştiinţa, sau discursul (de la logos din greacă, adică acel -logie), despre relaţia dintre organisme şi mediu, chiar dacă eco- (derivă din oikos, care în greacă înseamnă casă, gospodărie, şi care în termenii managementului a dat economia, adică oiko-nomia, adică regula, sau regularizarea, prin management, a oikosului) nu are nicio legătură cu natura ci cu acel spaţiu pe care omul şi-l separă prin spaţiere şi arondare din, sau de, natură. Aşadar numele nu are legătură, ba chiar cred că este un antonim, al "îngrijirii naturii"! Dar să depăşim totuşi momentul nominalist şi să lăsăm lucrurile să ne spună despre ce este vorba.
Faza e că o ştiinţă e mult mai tare şi mult mai populară (a se citi populistă) atunci cînd "ia energia in spate si cheful de munca in brate si contribuie la...". Altfel e... mă rog... nu e, mai degrabă. Adică e, dar inutilă. Pentru că ştiinţa trebuie, evident, să fie utilă. (Te faci util? NU! Wow... eşti naşpa!) Utilul şi munca sunt valorile clasei muncitoare, a lu' "box popli", şi spun asta ca să vorbesc precum ăia care acuză normarea vorbind în normativ. Clasa muncitoare, în drum spre pseudo-burghezionare, nu are vreme de logos... ea e cu praxisul. Logosul, de unde şi vine ştiinţă, e degeaba. E aristocratic... e naşpa!
Deci, ce se întîmplă? Se întîmplă că există o iniţiativă de ecologizare a Parcului Feroviarilor. Super tare! Şi?
Partea bună (sort of speak) e că lumea pune botul la chestia asta, că dă bine. Sună bine. Sună că ecologizăm, iar cuvîntul ăsta e super tare. Ecologizăm! Ne umple de mîndrie cetăţenească, ne scoate din indistinct, ne face să ne simţim mîndri de noi, de micimea noastră, de nimicnicia noastră, ne auto-idealizează şi auto-idolatrizează. Ne face eroi, şi chiar dacă noi nu mergem să adunăm gunoaiele parcului ne simţim bine pentru că suntem de acord cu faza, spunem la vecinu (poate merge el, fraieru!), scriem un articol în ziarul local şi mimăm poziţia celui care-i pasă, mereu interesat şi atent la "logosul" discret şi subtil al oraşului care se sufocă de mizerii, de oameni proşti, de politicieni corupţi, de proiecte cacofonice făcute doar pentru profit, etc., etc. Ecologia nu mai este azi o ştiinţă pentru că ea e puterea mulţimii, refugiul şi defularea ei, e spaţiul în care mai e loc de o revoluţie, poate chiar decisivă, spaţiul unde vocea poate vibra şi face ecou în oameni, în "negru de oameni", ca să-l citez pe Canetti. Lipsa de eroi a făcut loc oamenilor cu iniţiativă, ONG-urilor şi activiştilor populişti, feţei umane a marilor corporaţii care fac rau cît pot şi pormă-şi cumpără bula socială (nu papală!) sponsorizînd evenimente social-ecologice dar făcîndu-şi concomitent reclamă. Masa trebuie să simtă periodic apropierea ei fizică altfel rămîne risipită în alienarea ei masmediatică. Iar o mare corporaţie vrea ca masa să-şi refacă periodic natura de subiect findcă altfel riscă să iasă din ecuaţie... şi cine vrea să piardă aderenţa la masă?!
Pe de altă parte (de fapt acuma începe chestia faină!), popularizarea unui astfel de mic act expiatoriu se face prin accentuarea mirajelor şi isteriilor de masă. "Există o nevroză generală legată de lipsa spaţiilor verzi"... unde frate? Unde dracu există? NU!!! FALŞ!!! NU EXISTĂ!!! Sau eventual există doar în capul tău, însă în realitate procentul de oameni care chiar sunt interesaţi de chestia asta începe cu 0, adică zero!!! De ce? Pentru că:
Acuzati poporul ca nu-i civilizat, pai cum cacat sa fie?!?
E deprimat cu adevarat!
Se stie: cand omu n-are ce sa puna-n farfurie
Cu siguranta-l doare fix in pula unde arunca o hartie!
Paraziţii, Dreptul la replică
Aşadar "Avem un parc părăginit, ce facem cu el!". Poate-s io prost de bubui dar sunt curios cîţi dintre voi observă ipocrizia acestei afirmaţii?! Haideţi să analizăm:
- avem un parc: adică e al nostru, chiar dacă se spune că e al statului dar statul deţine parcu de pe proprietatea CFR-ului şi-l mai băgăm şi pe Paszkany că altfel riscăm să rămînem într-un general care nu poate cataliza şi magnetiza efluxuri distructive şi urîcioase. Parcul este al cui este şi este aşa pentru că proprietarul terenului n-a dorit să facă altceva cu el, adică cu spaţiul respectiv. Însă asta e doar temporar. Deci parcul, ca şi spaţiul, nu este al "nostru". Este al "lor". Adică al lui: al Statului, sau al CFR-ului, sau a lui Paszkany, însă nu este al nostru, decît dacă noi suntem ei! Io nu sunt ei, deci nu-mi arog pretenţii de stăpînire asupra parcului. Dar şi să fie al nostru, adică să fie proprietatea cetăţenilor din Cluj, sensul acţiunii este tot viciat pentru că dacă cineva are o proprietate atunci o şi îngrijeşte. Însă o sumă de oameni, o gaşcă, şi mai bine spus o masă, nu pot deţine drepturi REALE asupra unui obiect sau asupra unui petic de pămînt, iar dacă o fac obiectul ajunge dărăpănat ca şi cînd ar fi al nimănui, pentru că atunci cînd masa are ceva în posesiune acel ceva este al nimănui. De aici ipocrizie, fariseism, prostie... însă puterea simbolică a cuiva creşte!!!
- parc părăginit: vorbim de un parc, adică de un petic de, exagerez acum, Natură! Cum pana mea poate fi natura părăginită? Natura nu este niciodată părăginită! Natura este natură şi se autoreglează aşa cum crede ea de cuvinţă. E ca şi cum ai spune, în Africa, "avem un deşert părăginit, hai să-l facem un deşert frumos, un deşert cu care să ne mîndrim, un deşert aşa cum erau deşerturile pe vremea cînd încă mai existau oameni, şi omenie, şi valori, şi respect pentru Gaia". Ei bine, hai noi să re-facem parcul! De parcă noi l-am făcut... in the first place! NU! NU NOI L-AM FĂCUT! Iar un parc nu poate să fie părăginit, decît în capul prost al celor care cred că pot ei să fie mai grozavi ca natura... şi mai deştepţi. Ei ştiu cum e mai bine să fie natura. Ei ştiu ce-i lipseşte, ei ştiu de ce are nevoie parcul, ei sunt nişte ecologişti, adică, hai s-o spunem pe aia dreaptă!, nişte gunoieri! La noi ecologiştii sunt gunoieri, adică adună gunoaie. Ecologia este ştiinţa prin care inducem poporului psihoze, de masă, şi-i constrîngem să adune gunoaie. Ăla nu e parc fraţilor, e o mică Groapa Glina! Iar io nu mă simt şi nici nu vreau să fiu gunoier pe tarlaua lu' Paszkany... numa aşa că n-are el chef să-şi facă curat în curte!
- ce facem cu el: aici, retorul nostru de ziar, a pus punctul pe "i"! Situaţia e simplă şi clară! Momentan parcul este o zonă în care natura, prin procesele ei complexe şi îndelungate, îşi reintră în drepturi! Asta, noi, opinia publică responsabilă, nu putem îngădui, ergo, trebe să facem ceva, mai ales că fiind al statului (aşa vrem să credem!), considerăm că parcul e al nostru. Parcul, aşadar, trebuie curăţat de mizerii. Apoi trebuie delimitat ca spaţiu şi semnalizat ca parc. Apoi trebuie amenajat pentru uzul populaţiei: instalate, sau refăcute, bănci, amplasate coşuri de gunoi, puncte de deservire a populaţiei, toalete ecologice, trebuie marcate prin betonare, dăluire, sau alte metode, zonele de pietoni, trebuie făcute piste pentru biciclişti, zone retrase pentru homosexuali şi pedofili, trebuie îmbogăţită flora prin aducerea unor specii noi sau deja existente de plante, trebuie îngrădită şi semnalată, adică bine semnalizată, "zona verde" de "zona pietonală", trebuie instalate puncte de pază şi angajaţi un număr, care urmează să fie stabilit ştiinţific, de jandarmi care să patruleze în zonă şi să asigure "liniştea" parcului, sau să sancţioneze pe cei care, conştient sau nu, aduc daune trecătorilor sau "patrimoniului verde", trebuie stabilite tipurile de infracţiuni şi pedeapsa lor, trebuie atenţionată populaţia că de acum Parcul Feroviarilor intră în regimul "normal" de parc urban şi trebuie introdus în circuitul de evenimente cu caracter ecologic, şi nu numai, al oraşului.
Nu-i aşa că-i fain?! SUPER TARE!!!
Ideea noastră e simplă: ecologizarea implică adunarea gunoiului, băgatul lui în - atenţie!!! - pungi de plastic şi mutat în altă parte. Zona, odată "decontaminată", este muzeificată prin umanizarea naturii. Parcul este un muzeu, artificial, de Natură în aer liber. Urmează însemne cu "Nu călcaţi iarba" şi plăcuţe cu numele, "uman", al speciilor existente. Precum puşcăriaşii, natura-şi poartă eticheta cu numele la gît şi este plimbată prin faţa admiratorilor umani. Natura devine dresată, devine ascultătoare şi în slujba omenirii. Ne mîndrim apoi cu realizarea nostră şi dormim mai bine noaptea. Asta înseamnă parcul în concepţia noastră!
Asta înseamnă să ecologizăm o zonă... noi oamenii! Asta facem! Luăm o parte din natură pe care anterior am deturnat-o şi am folosit-o într-un scop oarecare... de obicei poluant dar cu profit. Apoi o umanizăm şi forţăm natura să intre în nomosul nostru, în regula noastră, în oraş. O forţăm să vină la oraş, iar dacă vine atunci trebuie să se supună regulilor unui oraş.
Ştiţi cine vroia cu orice preţ controlul naturii? COMUNIŞTII!!! Ştiţi cine lucrează cu masa ca subiect şi-şi impune controlul prin inducerea sentimentului subiectivităţii de masă? FASCIŞTII!!! Radicalism de stînga sau radicalism de dreapta? Nu mai contează... sunt la fel azi!
A transmis pentru dumneavoastră din Parcul Feroviarilor Anti-ecologul special: Oedip!
La revedere!!!
Ce este ecologia?
Pesemne este o... acţiune. Io chiar credeam că este o ştiinţă... însă, as usual, I'm terribly, terribly wrong! Numele-i era predestinat să fie 1) greşit arondat, şi 2) ştiinţă. E ştiinţa, sau discursul (de la logos din greacă, adică acel -logie), despre relaţia dintre organisme şi mediu, chiar dacă eco- (derivă din oikos, care în greacă înseamnă casă, gospodărie, şi care în termenii managementului a dat economia, adică oiko-nomia, adică regula, sau regularizarea, prin management, a oikosului) nu are nicio legătură cu natura ci cu acel spaţiu pe care omul şi-l separă prin spaţiere şi arondare din, sau de, natură. Aşadar numele nu are legătură, ba chiar cred că este un antonim, al "îngrijirii naturii"! Dar să depăşim totuşi momentul nominalist şi să lăsăm lucrurile să ne spună despre ce este vorba.
Faza e că o ştiinţă e mult mai tare şi mult mai populară (a se citi populistă) atunci cînd "ia energia in spate si cheful de munca in brate si contribuie la...". Altfel e... mă rog... nu e, mai degrabă. Adică e, dar inutilă. Pentru că ştiinţa trebuie, evident, să fie utilă. (Te faci util? NU! Wow... eşti naşpa!) Utilul şi munca sunt valorile clasei muncitoare, a lu' "box popli", şi spun asta ca să vorbesc precum ăia care acuză normarea vorbind în normativ. Clasa muncitoare, în drum spre pseudo-burghezionare, nu are vreme de logos... ea e cu praxisul. Logosul, de unde şi vine ştiinţă, e degeaba. E aristocratic... e naşpa!
Deci, ce se întîmplă? Se întîmplă că există o iniţiativă de ecologizare a Parcului Feroviarilor. Super tare! Şi?
Partea bună (sort of speak) e că lumea pune botul la chestia asta, că dă bine. Sună bine. Sună că ecologizăm, iar cuvîntul ăsta e super tare. Ecologizăm! Ne umple de mîndrie cetăţenească, ne scoate din indistinct, ne face să ne simţim mîndri de noi, de micimea noastră, de nimicnicia noastră, ne auto-idealizează şi auto-idolatrizează. Ne face eroi, şi chiar dacă noi nu mergem să adunăm gunoaiele parcului ne simţim bine pentru că suntem de acord cu faza, spunem la vecinu (poate merge el, fraieru!), scriem un articol în ziarul local şi mimăm poziţia celui care-i pasă, mereu interesat şi atent la "logosul" discret şi subtil al oraşului care se sufocă de mizerii, de oameni proşti, de politicieni corupţi, de proiecte cacofonice făcute doar pentru profit, etc., etc. Ecologia nu mai este azi o ştiinţă pentru că ea e puterea mulţimii, refugiul şi defularea ei, e spaţiul în care mai e loc de o revoluţie, poate chiar decisivă, spaţiul unde vocea poate vibra şi face ecou în oameni, în "negru de oameni", ca să-l citez pe Canetti. Lipsa de eroi a făcut loc oamenilor cu iniţiativă, ONG-urilor şi activiştilor populişti, feţei umane a marilor corporaţii care fac rau cît pot şi pormă-şi cumpără bula socială (nu papală!) sponsorizînd evenimente social-ecologice dar făcîndu-şi concomitent reclamă. Masa trebuie să simtă periodic apropierea ei fizică altfel rămîne risipită în alienarea ei masmediatică. Iar o mare corporaţie vrea ca masa să-şi refacă periodic natura de subiect findcă altfel riscă să iasă din ecuaţie... şi cine vrea să piardă aderenţa la masă?!
Pe de altă parte (de fapt acuma începe chestia faină!), popularizarea unui astfel de mic act expiatoriu se face prin accentuarea mirajelor şi isteriilor de masă. "Există o nevroză generală legată de lipsa spaţiilor verzi"... unde frate? Unde dracu există? NU!!! FALŞ!!! NU EXISTĂ!!! Sau eventual există doar în capul tău, însă în realitate procentul de oameni care chiar sunt interesaţi de chestia asta începe cu 0, adică zero!!! De ce? Pentru că:
Acuzati poporul ca nu-i civilizat, pai cum cacat sa fie?!?
E deprimat cu adevarat!
Se stie: cand omu n-are ce sa puna-n farfurie
Cu siguranta-l doare fix in pula unde arunca o hartie!
Paraziţii, Dreptul la replică
Aşadar "Avem un parc părăginit, ce facem cu el!". Poate-s io prost de bubui dar sunt curios cîţi dintre voi observă ipocrizia acestei afirmaţii?! Haideţi să analizăm:
- avem un parc: adică e al nostru, chiar dacă se spune că e al statului dar statul deţine parcu de pe proprietatea CFR-ului şi-l mai băgăm şi pe Paszkany că altfel riscăm să rămînem într-un general care nu poate cataliza şi magnetiza efluxuri distructive şi urîcioase. Parcul este al cui este şi este aşa pentru că proprietarul terenului n-a dorit să facă altceva cu el, adică cu spaţiul respectiv. Însă asta e doar temporar. Deci parcul, ca şi spaţiul, nu este al "nostru". Este al "lor". Adică al lui: al Statului, sau al CFR-ului, sau a lui Paszkany, însă nu este al nostru, decît dacă noi suntem ei! Io nu sunt ei, deci nu-mi arog pretenţii de stăpînire asupra parcului. Dar şi să fie al nostru, adică să fie proprietatea cetăţenilor din Cluj, sensul acţiunii este tot viciat pentru că dacă cineva are o proprietate atunci o şi îngrijeşte. Însă o sumă de oameni, o gaşcă, şi mai bine spus o masă, nu pot deţine drepturi REALE asupra unui obiect sau asupra unui petic de pămînt, iar dacă o fac obiectul ajunge dărăpănat ca şi cînd ar fi al nimănui, pentru că atunci cînd masa are ceva în posesiune acel ceva este al nimănui. De aici ipocrizie, fariseism, prostie... însă puterea simbolică a cuiva creşte!!!
- parc părăginit: vorbim de un parc, adică de un petic de, exagerez acum, Natură! Cum pana mea poate fi natura părăginită? Natura nu este niciodată părăginită! Natura este natură şi se autoreglează aşa cum crede ea de cuvinţă. E ca şi cum ai spune, în Africa, "avem un deşert părăginit, hai să-l facem un deşert frumos, un deşert cu care să ne mîndrim, un deşert aşa cum erau deşerturile pe vremea cînd încă mai existau oameni, şi omenie, şi valori, şi respect pentru Gaia". Ei bine, hai noi să re-facem parcul! De parcă noi l-am făcut... in the first place! NU! NU NOI L-AM FĂCUT! Iar un parc nu poate să fie părăginit, decît în capul prost al celor care cred că pot ei să fie mai grozavi ca natura... şi mai deştepţi. Ei ştiu cum e mai bine să fie natura. Ei ştiu ce-i lipseşte, ei ştiu de ce are nevoie parcul, ei sunt nişte ecologişti, adică, hai s-o spunem pe aia dreaptă!, nişte gunoieri! La noi ecologiştii sunt gunoieri, adică adună gunoaie. Ecologia este ştiinţa prin care inducem poporului psihoze, de masă, şi-i constrîngem să adune gunoaie. Ăla nu e parc fraţilor, e o mică Groapa Glina! Iar io nu mă simt şi nici nu vreau să fiu gunoier pe tarlaua lu' Paszkany... numa aşa că n-are el chef să-şi facă curat în curte!
- ce facem cu el: aici, retorul nostru de ziar, a pus punctul pe "i"! Situaţia e simplă şi clară! Momentan parcul este o zonă în care natura, prin procesele ei complexe şi îndelungate, îşi reintră în drepturi! Asta, noi, opinia publică responsabilă, nu putem îngădui, ergo, trebe să facem ceva, mai ales că fiind al statului (aşa vrem să credem!), considerăm că parcul e al nostru. Parcul, aşadar, trebuie curăţat de mizerii. Apoi trebuie delimitat ca spaţiu şi semnalizat ca parc. Apoi trebuie amenajat pentru uzul populaţiei: instalate, sau refăcute, bănci, amplasate coşuri de gunoi, puncte de deservire a populaţiei, toalete ecologice, trebuie marcate prin betonare, dăluire, sau alte metode, zonele de pietoni, trebuie făcute piste pentru biciclişti, zone retrase pentru homosexuali şi pedofili, trebuie îmbogăţită flora prin aducerea unor specii noi sau deja existente de plante, trebuie îngrădită şi semnalată, adică bine semnalizată, "zona verde" de "zona pietonală", trebuie instalate puncte de pază şi angajaţi un număr, care urmează să fie stabilit ştiinţific, de jandarmi care să patruleze în zonă şi să asigure "liniştea" parcului, sau să sancţioneze pe cei care, conştient sau nu, aduc daune trecătorilor sau "patrimoniului verde", trebuie stabilite tipurile de infracţiuni şi pedeapsa lor, trebuie atenţionată populaţia că de acum Parcul Feroviarilor intră în regimul "normal" de parc urban şi trebuie introdus în circuitul de evenimente cu caracter ecologic, şi nu numai, al oraşului.
Nu-i aşa că-i fain?! SUPER TARE!!!
Ideea noastră e simplă: ecologizarea implică adunarea gunoiului, băgatul lui în - atenţie!!! - pungi de plastic şi mutat în altă parte. Zona, odată "decontaminată", este muzeificată prin umanizarea naturii. Parcul este un muzeu, artificial, de Natură în aer liber. Urmează însemne cu "Nu călcaţi iarba" şi plăcuţe cu numele, "uman", al speciilor existente. Precum puşcăriaşii, natura-şi poartă eticheta cu numele la gît şi este plimbată prin faţa admiratorilor umani. Natura devine dresată, devine ascultătoare şi în slujba omenirii. Ne mîndrim apoi cu realizarea nostră şi dormim mai bine noaptea. Asta înseamnă parcul în concepţia noastră!
Asta înseamnă să ecologizăm o zonă... noi oamenii! Asta facem! Luăm o parte din natură pe care anterior am deturnat-o şi am folosit-o într-un scop oarecare... de obicei poluant dar cu profit. Apoi o umanizăm şi forţăm natura să intre în nomosul nostru, în regula noastră, în oraş. O forţăm să vină la oraş, iar dacă vine atunci trebuie să se supună regulilor unui oraş.
Ştiţi cine vroia cu orice preţ controlul naturii? COMUNIŞTII!!! Ştiţi cine lucrează cu masa ca subiect şi-şi impune controlul prin inducerea sentimentului subiectivităţii de masă? FASCIŞTII!!! Radicalism de stînga sau radicalism de dreapta? Nu mai contează... sunt la fel azi!
A transmis pentru dumneavoastră din Parcul Feroviarilor Anti-ecologul special: Oedip!
La revedere!!!
Posts
