"Sistemul", cică, te pune la perete!

Ce perete bre?

Ei bine, pentru cei care au citit de-a lungul timpului blogul ăsta şi printre rânduri (sau au mai şi priceput ceva printre lălăielile mele), pentru aceştia deci: "SISTEMUL E TOTUL!"

Nu e nimic mai ilar pentru mine decât să văd oameni prinşi în lupta anti-sistemică, dizidenţii erei lui homo consumericus (mari consumerişti ei înşişi), eroii metafizici ai unei lumi imanente al cărei început al sfârşitului stă să, chiar, se termine, campionii romantici ai unui cotidian pentru care Amo e doar încă o marcă nashpa de săpun. Toţi aceştia sunt incapabili să-şi citească destinul în fenomenalitate (adică în fenomen, în ce apare) şi se retrag escamotându-şi partea nevăzută sperând şi urzind răzbunări nebănuite dar de a căror vertij se poate mira doar linguriţa în ceaşca de cafea. Cum adică "e totul"? Eşti nebun?! Şi libertatea noastră...?!

Răspunsul e simplu: libertatea voastră nu este, per se, libertate! Nici a mea, for that matter. A nici unuia dintre noi! Libertatea noastră, cum le place neoliberalilor să spună, se termină unde începe libertatea celulilalt. Ăsta e un fel de model atomist aplicat libertăţii. Fiecare este un atom, o particulă printre alte particule, şi nu se poate întinde dincolo de marginile-i "mărginite" de marginile celeilalte particule, vecine. Cum se poate ca ceva liber să fie, totuşi, limitat doar ei ştiu... ceilalţi înţeleg că libertatea şi impunerea discursului despre libertate este un alte semn al puterii, al dominaţiei. Însă modelul ăsta, pe mine măcar, mă duce cu gândul la container: cine cuprinde toate aceste particule, cine cuprinde, aşadar, libertăţile noastre individuale care-şi văd limita decum apare vecinu' la orizont. Cine ţine în palmă acest surogat discursiv de libertate? SISTEMUL! De aia zic io că el e totul... şi de aia şi este.

Pentru că indiferent de ce parte a (presupusei) "baricade" crezi că te situezi bătălia e de formă iar locul în care ea se poartă e împânzit cu reclame la lenjerie intimă, colcăie de MacDonnald's-uri şi zbârnăie de unde radio, TV şi de hotspot-uri. Pulse ne-au lăsat să credem că sunt zone în care fantomele sugătoare de suflete ale Orange-ului nu ajung însă au uitat să spună că Zapp-u' ştie ce GSM-ul "regular" nu poate şi ne trezim cu el şi-n curu' mâne-ni de ne-am mai putea duce. Şi ce-i şi mai fain este că tocmai ăştia mici şi revoluţionari sunt cei care recunosc că nu pot funcţiona "regular" fără cafeaua de dimineaţă la Starbucks, sau la exepresorul de la Caffe River, fără laptop-ul Vaio, sau celularul iPhone, sau organizerul Blackberry, clientul de mail de la Mozilla sau Microsoft, fără urban, fără merţan, şi fără doza de bere, fără ceas, fără haine şi pasta de dinţi Blend-a-Med, fără Pizza Gente, fără Iulius Mall şi Diesel... adică la tot ce face ca lumea de azi să fie unde este şi să se numească cum se numeşte... plus că să aibă valorile pe care le are! Oare oamenii ăştia nu se simt, puţin spus şi de departe, anacronici şi schizofreni când îi dau 'nainte cu polologhia anti-sistemică în timp ce-şi rulează cu grijă firul alb al căşrilor în jurul iPod-ului şi-şi întind emfatic celularele pe tejghia în berărie... plus că mai scot şi laptop-ul să-şi verifice traficul la blog la wireless-ul birtului iar casca blutooth le atârnă în ureche? Io unu' m-aş simţi!

Deci dragii moşului hai s-o lăsăm mai moale că nu-i loc de bătut câmpii... mă aberez io destul şi pentru voi. Sistemul este aşa de mare şi bogat încât cuprinde orice antagonsim posibil... chiar şi cel încă inexistent!