Thursday, July 31, 2008

Lapuş... end of sstorryy, pars secunde

Ca să nu mai tot comenteze Magul că hulesc Lăpuşul iată cîteva mostre de "activităţi serioase"!

Aci e Magul... gîndind!

Oedip, gîndind şi el!

Aia Mică vrea să concureze cu Magul!

Witty, exploratorul, gîndeşte în rînd cu noi!

Matty ne ţine isonul!

Gelu este chiar cel mai gînditor dintre noi!

Alex cu o faţă extra-serioasă!

Oedip cu o faţă mai puţin extra-serioasă, dar p'acolo şi el!

Magul ştie să facă feţe!

Chiar şi Mădă ştie... (cu puţin ajutor)

Adi în starea de trezvie!

Adi în altă stare de trezvie (lemne pentru gulyaş)!

Gulyas a la Lăpuş (bucătar şef - Adi)

Spaghete a la Lăpuş (sau ce se întîmplă cînd gătesc inginerii - Witty şi Oedip)

Vălău de porc, sau troacă de porc!

S-a studiat luna (uneori chiar şi cu telescopul)

S-au cucerit înălţimi!

S-au explorat adîncuri (sau adîncimi! de către Albert tha cave-man)

Am făcut şi chestii foarte inteligente... unde orice explicaţie este doar o vagă îmbîrligare mentală!

Urmează Lăpuş Re-Loaded! în ultimul weekend din August! SĂ VINĂ!!! Magul dixit!

Tuesday, July 29, 2008

Lapuş... end of storrry

Ei bine... iată!... s-a gătat şi Lăpuşul de anul ăsta! ... care Lăpuş a stat sub semnul ploii şi al altor chestii pe care o să le povestesc mai jos pentru cei care au rabdare să citească tot.
În termenii unei scriituri telegrafice parcursul de anul ăsta a fost aşa:
-plecat joi din Cluj cu Alex Baumgarten cu Matizul spre Gherla.
-ajuns la Gherla, dupa o serie de mici escale, mutat bagaje în Trabant şi pornit spre Lăpuş (între timp vizitat şi noul apartament de cancelar din Gherla).
-ajuns la Lăpuş spre seară, întîlnit Adi care tocmai ajunsese şi el, aşteptat după nenea cu calu, încarcat bagajele în car, ajuns la tabără, descărcat.
-stat cîteva zile, pînă următoarea joi, după care plecat la Sîntioana, la cabana lu' Alex.
-duminică stors mierea, sîmbătă prins crap din lacu lu' Alex, luni venit acasă. STOP!

Aşadar o săptămînă de ploaie la Lăpuş. Îndurată cam greu deşi la cît am rîs anul ăsta cu greu s-ar zice. Ne-am trezit în ultima zi şi cu apă'n cort pentru că, cu toate precauţiile de sus, pămîntul era aşa de plin de apă că nu mai putea absorbi nimic. Anul ăsta deja am auzit că "fanii" mei au fost la Lăpuş să mă vadă, sau să mă întîlnească. Asta a fost prima chestie cu care, şamanul taberei, Mihai Magu' Maga, m-a întîmpinat chiar înainte de'a-i înmîna obiectele sacre ale şamanului: toiagul de lemn şi securea de piatră. Dragi "fani"... sorry că m-aţ ratat dar o să mai fie şi la anul şi atunci ne sincronizăm (sau ne organizăm! (pentru detaliile privind conceptul de organizare vezi infra)).

Ca de obicei la Lăpuş resemnificăm sau inventăm chestii. Cele de anul ăsta, care cuprind şi vorbele de duh, concluziile din puţul gîndirii, şi tot restul... urmează:
1. prima chestie a fost "steaua lu' Pigus". Pentru că tot stăteam cu Alex să vedem şi noi Luna prin telescopul şamanului şi numa nu ne mai venea rîndul am pus şi io o întrebare, ca să distragem auditoriul: "da' steaua asta de unde-i?". Nu am primit răspuns, dar Alex, prompt, zice: "asta-i steaua lu' Pigus!", după care se apucă de urlat că io, Iridon adică, defăimează bolta şi denigrează zeii (care la Plotin după cum se ştie sunt stelele!).
2. apoi este "sodobizarea". Sodobizare este un concept complex care vine din ceva cîntec, prin parafrazare, sau mai ştiu io cum s-o zice procedeului respectiv, cîntec pe care Gelu l-a cîntat la un moment dat (ceva cu mîndra care e caldă ca o sobiţă şi că-mi bag sobiţă în casă, etc) eu, care nu cîntam ci doar comentam versuri, am spus că acela era momentul în care s-a demarat programul de introducere a sobelor în fiecare locuinţă ţărănească, iar Alex a decretat că e despre sodobizare, de la sobă şi... ce se întîmplă cu mîndra în cabană cînd e cald!
3. "Minciuna are picioare scurte... dar pantaloni lungi!" La chestia asta s-a ajuns plecînd de la bancul pe care Alex ni-l repetă anual şi care este cam aşa:
"Iţic strînge ceva bani s-o mărite pe fică-sa Raşela. Ca să nu-i cheltuiască se duce la Rabi, şi-i zice:
-Rabi, am strîns ceva bani ca s-o mărit pe Raşela şi mi-ar place să-i las la tine să-i păstrezi tu ca să nu-i cheltui.
-Iţic, poi nu se poate! Cum să-mi dai tu mie bani! Nu se poate!
-Dar Rabi, te rog, nu vreau să păţească ceva banii, vreau să-i am pentru Raşela... etc
-Bine Îţic, dar chemăm notabilităţile, conducătorii, să vadă şi ei cînd primesc banii de la tine să nu fie pormă probleme.
-Ok
Cheamă ăştia notabilităţile, Iţic arată banii, îi dă lu Rabi, notabilităţile confirmă. Bun.
Vine ziua nunţii, Iţic merge la Rabi după bani.
-Rabi, am venit să-mi dai banii pentru nunta Raşelei.
-Ce bani mă Îţic? Eşti nebun?! Mi-ai dat tu mie bani?!
-Vai de mine, Rabi, poi cum să nu, ţi-am dat spre păstrare, în data aia, etc.
-Iţic, io nu-mi amintesc dar să chemăm notabilităţile, să spună ei ce şi cum.
-Ok.
Cheamă ăştia iar notabilităţile, vin ăia, sunt întrebaţi, totţi zic că nu au văzut, că n-au auzit, că ei nu ştiu nimic. La Iţic i se face rău şi leşina. Rabi-l trezeşte cu două palme şi-i pune banii în mînă.
-Măh Iţic io nu am nevoie de banii tăi dar vroiam să-ţi arăt cu ce oameni lucrăm!"
Şi fiind spus acest banc, la foc, evident, Crinei i se cer explicaţii despre chestia cu minciuna, şi cu picioarele scurte. Se ajunge şi că picioarele's scurte dar pantalonii's lungi... însă chestia care este corolarul Crinei: "adică, nu şti niciodată ce se ascunde în pantaloni!"
4. Practica catolică (cacofonie acceptată!) spune că atunci cînd este ales un nou papă se spune "Habemus papam!". Chestia asta seamănă cu o alta, poate mai recentă, pe care o spuneau francezii: "Le roi est mort! Vive le roi!". Ei bine, cînd aduni la Lăpuş nişte medievişti, filosofi şi teologi, atunci cînd e să zicem "Noroc!", la bere sau să ne îndemnăm la a bea, spunem "HABEMUS!" (de la ha(i) bem(us) cu sonorităţi latineşti).
5. "Eee, măh!" care este, pe lîngă vorba ardelenilor, şi o scurtă frază care să ascundă o altă mică frază "Pulă mno!" de spus cînd eşti mort de beat şi nu-ţ mai găseşti cuvinte!
6. "Canci", de la cancelar, e ultima poreclă a lui Alex care se reclamă de la funcţia lui în cadrul fermei de diplomaţi UBB, şi care are şi sensul de "nimic" pentru unele populaţii con(în)locuitoare.
7. "Iepuraşul prins la căcare!". Sîmbătă a fost zi de gulyaş iar Adi a fost bucătar. Gulyaşu a fost şi cu carne de miel aşa că Aia Mică n-a mîncat... nu-i nik, rămas mai mult pentru mine. Duminică au venit nişte tinerei care s-au plantat exact lîngă căcăstoare, adică locul din pădure unde lumea ce vine la Lăpuş se cacă, şi au făcut un foc şi, evident, un gulyaş... cu carne de iepure. Io, cîrcotaşul, am dat şi explicaţia: fiind căcăstoare iepuraşul, din gulyaş, a fost prins la căcare... sau la caca, ceea ce e şi mai naşpa pentru cei care au mîncat din gulyaşul respectiv, oferit cam cu multă largheţe de tinereii respectiv!
8. "Să ne organizăm!". Este ca în bancul ăla cu orgia pe timp de noapte cînd unul spune: "să ne organizăm că io numa muie am luat!". Chestia asta a devenit un fel de lait motiv al plecării şi, mai apoi, al vieţii-la-cabană!
9. Am păstrat pentru sfîrşit cireaşa:
Dialog:
"IO: un'e meri, măh?
ALEX: să-mi curăţ gîndurile!
IO: doar gîndurile?
Alex: to holon!"
De unde expresia, pentru cînd te duci să te caci în pădure, "to holon"! În greacă to holon reprezintă, desemnează întregul!

Pentru că era nevoie şi de o temă muzicală, Lăpuşul s-a desfăşurat pe următoarele ritmuri:



cenaclul flacara-SA FIE PACE IN LUME
Asculta mai multe audio Muzica »
(sorry că n-am găsit o versiune mai bună!)
Asta pentru că Witti şi Gelu cîntau la orice oră din zi şi din noapte această piesă deşi dacă era să mă întrebe pe mine eu alegeam altceva:



Pasarea Colibri - Vara la tara
Asculta mai multe audio Muzica »
sau dacă nu măcar asta:



Vasile Seicaru- Iancu la Tebea
Asculta mai multe audio Muzica »

Aici găsiţi şi partea naşpa sub care ne-am trăit scurta existenţă de la Lăpuş. Fiind declarată, deja de ceva vreme, rezervaţie naturală, zona Cheile Lăpuşului este liberă, prin lege, de "invazii" cu buldozere sau escavatoare însă pentru unii legea e o chestie pe care o poţi fenta. Aşa că o mare parte din insula de la Lăpuş este azi doar istorie... şi cînd te gîndeşti că, la început, seminarul de filosofie de la Lăpuş se ţinea pe acea insulă! Protestul, început încă de anul trecut, de către Mihai Magul şi Nelu, propritarul pensiunii de la ultima casă din sat, este încă pe rol şi mă alătur şi io lor îndemnînd pe cei care pot şi vor să continue apelul de salvare a zonei!

Cum se întîmplă deja de ceva vreme lumea nu mai vine la Lăpuş să povestească chestii inteligente, ci doar să se relaxeze, să facă baie, să intre din cort în cort... etc. Aşa că anul ăsta io am fost singurul care am încropit o discuţie... nici măcar prea filosofică (pentru că iniţial pregătisem una despre emanaţie la Plotin şi logica evenimentelor respective, apariţia Fiinţei şi a Gîndirii)... şi care s-a purtat în marginea întrebării "Este Clujul un oraş ospitalier?"
Teza, sau tezele, de la care am pornit au fost: "sentimentul ospitalităţii se regăseşte cel mai bine, în dimensiunea lui dinamică şi coordonatoare, în felul în care ne gîndim, ca oraş, locuirea, spaţiul, locul", "Clujul este un oraş muncitoresc pentru a 2-a oară (replica primei muncitoriade de prin '70), şi tot aici: nimeni nu vine în Cluj ca să moară (aluzie la acel loc din filmul Tarzan unde elefanţii se duceau să moară şi care loc desemna existenţial împlinirea unui destin)", deşi Alex crede că Universitatea post Funaristă gestionează traficul forţei de muncă şi dinamica joburilor actuale eu tind să cred că Universitatea şi-a pierdut total influenţa intelectuală asupra a orice pentru că momentul este unul pur muncitoresc iar Universitatea s-a adaptat la acest context dînd cîştig de cauză nivelelor lucrative şi discriminînd cele cu veleităţi intelective. Am reluat tema unor posturi ce au apărut şi aici pe blog şi am încercat să văd ce gîndesc cei adunaţi la Lăpuş despre posibilitatea unei "cafenele literare", în contextul respectiv văzută ca un indicator al propensiunii spre intelectual sau spre lucrativitate a clujenilor. Opiniile au fost în speţă defavorabile ideii... ceea ce a confirmat bănuiala mea!
Iovan a mai ţinut o "conferinţă" de 3 minute pe Respingerile sofistice a lui Aristotel şi pe validitatea aplicării regulilor logice ale lui Aristotel chiar tezelor şi argumentelor lui. Gaşca s-a spart chiar mai repede decît a mea! [L.E.: dacă cumva s-a înţeles că Iovan a avut o tema ne-serioasă, nu-i aşa!!!... a fost chiar interesanta... însă prea specifică (pentru noi) şi, poate, ridicată într-un moment ne-potrivit (nu c-ar fi momente potrivite la Lăpuş!)]

PS. O să revin cu poze şi alte chestii!

Monday, July 14, 2008

All in all

Ăsta-i post cu muzichie:


Lifehouse-All in all
Asculta mai multe audio Muzica »

Ok, deci... mă car la Lăpuş... io atîta am vrut să zic... şi vin... cînd vin... peste v-o cheşpe zile. Între timp am fost prins între mutări, lipsa netului la casa nouă şi "Fiinţă şi timp" şi încă n-am decis care-i mau grea. Dar am avut timp şi de o mai veche iubire... la care lately m-am întors: Zeus (and Poseidon). Pentru ăia care chiar nu ştiu despre ce mă aberez io acuma, Zeus este un joc drăguţel de la Sierra, făcut după (cred) vestitul, deja, Caesar III şi se înscrie în linia de strategie clară la tipurile astea de joace. Ceea ce-i fain la Zeus este că readuce un principiu, sau idee filosofică, de mult uitat: zeii şi oamenii au aceeaşi origine, aşa că zeii se plimbă printre oameni! Ăsta e Zeus şi daca n-aveţ şi n-aveţ chef să mereţ cu mine la Lăpuş atunci puteţi să-l jucaţi liştiniţi! Este pe torenţi, deci...

Cît despre Lăpuş:
detalii aici, poze de anul trecut aici (al meu cort este cel cu clbastru şi la intrare cu galben, anul ăsta încă nu mi-am luat cort şi azi sau mîine trebe să-mi iau).

Friday, July 04, 2008

La ce bun

Sunt, indubitabil, un om al proiectului... însă a proiectului eşuat. Atîtea proiecte cîte-am văzut murind în faşă, în chiar faţa mea, poate că puţini au văzut. Realizez şi conştientizez bucuria abandonului, povara cadavrului (şi a cadavrelor), "la ce bun"-ul fiecărui lucru mărunt, sau imens, care deseori mă animă. Lăsarea-în-potenţă este tot un fel de moarte... aşa cum lăsarea-să-fie e o avortare. Mă bucur că uit şi mă bucur că sunt condamnat la inautenticitate istorică. Istoria este călăul lumii, dragii mei (şi-mi place să re-parafrazez chestia asta la infinit!).

On Black & White People

Când este Congresul de District al Martorilor lui Iehova (la Cluj se ţine, de obicei, pe Stadionul Moinea) merg acolo ascultînd piesa celor de la Matchbox 20.



Matchbox Twenty - black and white people
Asculta mai multe audio Muzica »

Cîteva versuri:
fall on real life
is anybody left there sane?
if we slide on over and accept fate
then it's bound to be a powerful thing

(...)

one boy head strong

thinks that living here's just plain

he's pushed down so hard

you can hear him start to sink
(...)

just nursing this ghost of a chance

the fiction, the romance
and the Technicolour dreams

of black and white people

De fapt mă simt chiar foarte bine cînd vexez uzanţe şi cutume mergînd "nepotrivit" p'acolo. Sunt aproape fericit privindu-i şi asta mă face puţin mai tipic pentru că mereu, mai ales în astfel de ocazii, acolo se afişează o morgă fericită, o faţă zîmbitoare şi binevoitoare care contrastează total cu ce ştiu după ani şi ani de atente cercetări. O prietenă extrem de dragă mie obişnuieşte să le chestioneze "moralitatea" prin întrebarea "Ce fel de maşini sunt parcate la congres?". Mă tem că un astfel de principiu (cel al "Dacă propovăduieşti sărăcia atunci mă aştept de la tine că eşti sărac!") este unul minor dar el trădează ceva despre persoana care-l chestionează! Aşadar ce întrebare am eu? Ce sunt eu înclinat să chestionez şi, prin asta, să exprim ceva din mine, din insatisfacţiile mele, din frustrările mele, din "cuiele" mele? M-am tot întrebat, în timp, care este întrebarea mea pe care, retoric, o adresez, fără adresă, acestui grup, şi nu neapărat lui cît eşafodajului pe care este construit. Cred că nu este una anume! Cred că la mine, şi poate asta este esenţial (însă ce vrea asta să trădeze despre mine?!), întrebările au venit mereu conjectural (adică bazate pe o supoziţie sau pe mai multe) însă una a revenit, difuză sau evidentă, presupusă sau frontală, în mai multe ocazii: De unde psihoza asta, de ce, încă (totuşi), păcatul originar?
Nu am primit un răspuns, şi poate nici nu aşteptam unul. Este totuşi o întrebare care transcende cadrul restrîns al cutărei sau cutărei religii şi se îndreaptă spre un difuz inconştient colectiv marcat, încă din primitiv, de o, cred eu, total inadecvată raportare la acest extraordinar concept. Fie că e Buddha, Allah, Yahve sau "whoever drives your boat" ceea ce rămîne în fundal este o culpă implacabilă pe care, absolut uluitor, aproape că nu o mai resimţim iar influenţa ei decisivă este re-formulată ca "libertate", "(de) credinţă", "iubire (de dumnezeu)", "pietate şi moralitate (într-o lume lipsită de ele, tocmai"), ş.a.m.d. Vina unui singur om preluată reiterat, şi nu împărţit, de milioane de alţi oameni. La ea, la drama şi vina păcatului originar, se adaugă uciderea lui Isus, holocaustul, gulagurile şi tot restul.

Cu geniul său, Ionesco a găsit o potrivită descriere, dar şi soluţie: "în secolul acesta, spunea el, să aderi, dar să nu te angajezi". Şi asta este cu privire la orice: la politică, religie, chiar şi la iubire. Omul are dreptul să se răzgîndească, însă acest drept este mai mult decît atît, este o datorie. Este în natura noastră să ne răzgîndim.

Ieri am fost chemat (invitat şi nu citat) să fiu martor în divorţul unor prieteni pe care-i cunosc de cînd am venit în Cluj şi care mi-au fost şi naşi... atunci cînd m-am căsătorit eu. Sau mă rog, un fel de naşi, dat fiind faptul că Laura şi cu mine n-am făcut niciun fel de cununie religioasă. Am fost ieri deci să spun unei judecătorese imbecile că, după 18 ani, prietenii mei au hotărît să se despartă pentru că nu se mai "întîlneau" (ea a înţeles că stăteau şi stau DEPARTE!!!). A zîmbit tîmp şi a spus că data viitore (de parcă mai şi este una) să-şi aducă un martor care-i "cunoaşte". Cînd e vorba de ei cu siguranţă că nu există cineva imparţial şi care să-i cunoască mai bine ca mine. Însă cum să-i explici unei ţărănci cu diplomă şi funcţie ce a vrut să spună Ionesco (fără să cazi în derizoriu şi bîrfă)?! Ce să-i spui unui judecător care te întreabă "Părţile se mai iubesc"?!

LOL! "Părţile"?!!! Da, părţile se iubesc mereu. Există o nevoie a întregului care ne depăşeşte, de unde nevoia noastră de paradis, şi religie, şi Bine, şi Frumos, şi de toate principiile noastre măreţe şi sublime fără de care ne simţim exilaţi, pribegi, Oedipi ai secolului XXI, Ulişi ai sfîrşitului omului şi istoriei. Toţi suntem izgoniţi din "ţara tatălui" şi toţi mergem instinctiv spre o Ithaca unde, după peripeţii şi grele încercări, vrem să credem că "partea" noastră ne aşteaptă! Suntem deci condamnaţi să fim "parte" şi suntem condamnaţi să fim "separaţi", tocami pentru că suntem "părţi". Şi cum să-i explici că grecescul philia înseamnă şi atracţie, atracţie spre ceva, sau de către ceva?! Cum să-i explici că "părţile" despre care ea vorbeşte nu sunt doi ţărani analfabeţi de pe străzi: că unul e medic stomatolog care tocmai termină un doctorat în medicină şi psihologie infantilă iar celălalt are trei facultăţi şi două mastere şi acum este la doctorat la Filosofie, aşadar că au posibilitatea şi disponibilitatea intelectuală de a-şi sublima şi actualiza fizic şi verbal simţămintele?! Cum să faci pe cineva, de un asemenea nivel, să înţeleagă nu doar tragismul cu care asist eu personal la această despărţie ci şi că dacă era ceva posibil la nivel social de făcut cei doi au încercat cu siguranţă să facă dar fără succes?! Cum deci să previi, să întîmpini, o grimasă tîmpă în toată audienţa... şi, dacă bine stau să mă gîndesc, de ce s-o fac?! Mă simt bine că sunt "altfel", că propovăduiesc "la ce bun"-ul, că la vîrsta şi ştiinţa mea las avocaţii şi judecătorii cu nimic altceva drept replică decît un rîs sarcastic şi batjocoritor (care nu-i al lor, şi se şi vede!)?! Iar la sfîrşit mesajul a fost "să nu mai mergeţi martor la divorţuri pentru că ăia nu vor mai divorţa niciodată"! Asta s-a înţeles din ce le-am spus! Asta au înţeles ei din ceea ce, cu alte cuvinte, am exprimat şi mai sus! Asta trebuie să ştie un om "alb-negru"! Că lucrurile sunt clare şi simple, sunt "ori, ori", sunt "sau, sau" şi alte denominaţii ale excluziunii... şi poate că pe bună dreptate din moment ce fiinţa, ca să fie, trebuie să fie "aşa", care "aşa" se opune irevocabil şi irefutabil lui "non-aşa"!

Declar şedinţa închisă!

Tuesday, July 01, 2008

Ultima chestie cu care-mi pierd vremea: KILL THE CREEPS!

Am terminat jocul!!! URA!!!
KILL THE CREEPS!
The aim of the game is to kill the creeps before they reach the end of the maze, do this by building attacking towers on the grass around the maze. To build click on the one you want to build on the right, then click on the map where you want it to be built. Once built you can click on them to upgrade or sell. To get a high score keep as much of your gold in the bank as possible, at the end of each round you earn interest on the gold in the bank. Special levels are where the creeps are none-normal, they include FAST [6, 13, 19, 26, 32] AIR [8, 17, 27] IMMUNE [10, 21, 32] BOSS [11, 22, 33] You get wood every 7 levels use wood to research upgrades.

No comment!

Ce mai caută prim-miniştru(mfu) nostru pe net în pauza dintre legi!!!??? :))))

Na! Dă-i notă!