Lapuş... end of storrry

Ei bine... iată!... s-a gătat şi Lăpuşul de anul ăsta! ... care Lăpuş a stat sub semnul ploii şi al altor chestii pe care o să le povestesc mai jos pentru cei care au rabdare să citească tot.
În termenii unei scriituri telegrafice parcursul de anul ăsta a fost aşa:
-plecat joi din Cluj cu Alex Baumgarten cu Matizul spre Gherla.
-ajuns la Gherla, dupa o serie de mici escale, mutat bagaje în Trabant şi pornit spre Lăpuş (între timp vizitat şi noul apartament de cancelar din Gherla).
-ajuns la Lăpuş spre seară, întîlnit Adi care tocmai ajunsese şi el, aşteptat după nenea cu calu, încarcat bagajele în car, ajuns la tabără, descărcat.
-stat cîteva zile, pînă următoarea joi, după care plecat la Sîntioana, la cabana lu' Alex.
-duminică stors mierea, sîmbătă prins crap din lacu lu' Alex, luni venit acasă. STOP!

Aşadar o săptămînă de ploaie la Lăpuş. Îndurată cam greu deşi la cît am rîs anul ăsta cu greu s-ar zice. Ne-am trezit în ultima zi şi cu apă'n cort pentru că, cu toate precauţiile de sus, pămîntul era aşa de plin de apă că nu mai putea absorbi nimic. Anul ăsta deja am auzit că "fanii" mei au fost la Lăpuş să mă vadă, sau să mă întîlnească. Asta a fost prima chestie cu care, şamanul taberei, Mihai Magu' Maga, m-a întîmpinat chiar înainte de'a-i înmîna obiectele sacre ale şamanului: toiagul de lemn şi securea de piatră. Dragi "fani"... sorry că m-aţ ratat dar o să mai fie şi la anul şi atunci ne sincronizăm (sau ne organizăm! (pentru detaliile privind conceptul de organizare vezi infra)).

Ca de obicei la Lăpuş resemnificăm sau inventăm chestii. Cele de anul ăsta, care cuprind şi vorbele de duh, concluziile din puţul gîndirii, şi tot restul... urmează:
1. prima chestie a fost "steaua lu' Pigus". Pentru că tot stăteam cu Alex să vedem şi noi Luna prin telescopul şamanului şi numa nu ne mai venea rîndul am pus şi io o întrebare, ca să distragem auditoriul: "da' steaua asta de unde-i?". Nu am primit răspuns, dar Alex, prompt, zice: "asta-i steaua lu' Pigus!", după care se apucă de urlat că io, Iridon adică, defăimează bolta şi denigrează zeii (care la Plotin după cum se ştie sunt stelele!).
2. apoi este "sodobizarea". Sodobizare este un concept complex care vine din ceva cîntec, prin parafrazare, sau mai ştiu io cum s-o zice procedeului respectiv, cîntec pe care Gelu l-a cîntat la un moment dat (ceva cu mîndra care e caldă ca o sobiţă şi că-mi bag sobiţă în casă, etc) eu, care nu cîntam ci doar comentam versuri, am spus că acela era momentul în care s-a demarat programul de introducere a sobelor în fiecare locuinţă ţărănească, iar Alex a decretat că e despre sodobizare, de la sobă şi... ce se întîmplă cu mîndra în cabană cînd e cald!
3. "Minciuna are picioare scurte... dar pantaloni lungi!" La chestia asta s-a ajuns plecînd de la bancul pe care Alex ni-l repetă anual şi care este cam aşa:
"Iţic strînge ceva bani s-o mărite pe fică-sa Raşela. Ca să nu-i cheltuiască se duce la Rabi, şi-i zice:
-Rabi, am strîns ceva bani ca s-o mărit pe Raşela şi mi-ar place să-i las la tine să-i păstrezi tu ca să nu-i cheltui.
-Iţic, poi nu se poate! Cum să-mi dai tu mie bani! Nu se poate!
-Dar Rabi, te rog, nu vreau să păţească ceva banii, vreau să-i am pentru Raşela... etc
-Bine Îţic, dar chemăm notabilităţile, conducătorii, să vadă şi ei cînd primesc banii de la tine să nu fie pormă probleme.
-Ok
Cheamă ăştia notabilităţile, Iţic arată banii, îi dă lu Rabi, notabilităţile confirmă. Bun.
Vine ziua nunţii, Iţic merge la Rabi după bani.
-Rabi, am venit să-mi dai banii pentru nunta Raşelei.
-Ce bani mă Îţic? Eşti nebun?! Mi-ai dat tu mie bani?!
-Vai de mine, Rabi, poi cum să nu, ţi-am dat spre păstrare, în data aia, etc.
-Iţic, io nu-mi amintesc dar să chemăm notabilităţile, să spună ei ce şi cum.
-Ok.
Cheamă ăştia iar notabilităţile, vin ăia, sunt întrebaţi, totţi zic că nu au văzut, că n-au auzit, că ei nu ştiu nimic. La Iţic i se face rău şi leşina. Rabi-l trezeşte cu două palme şi-i pune banii în mînă.
-Măh Iţic io nu am nevoie de banii tăi dar vroiam să-ţi arăt cu ce oameni lucrăm!"
Şi fiind spus acest banc, la foc, evident, Crinei i se cer explicaţii despre chestia cu minciuna, şi cu picioarele scurte. Se ajunge şi că picioarele's scurte dar pantalonii's lungi... însă chestia care este corolarul Crinei: "adică, nu şti niciodată ce se ascunde în pantaloni!"
4. Practica catolică (cacofonie acceptată!) spune că atunci cînd este ales un nou papă se spune "Habemus papam!". Chestia asta seamănă cu o alta, poate mai recentă, pe care o spuneau francezii: "Le roi est mort! Vive le roi!". Ei bine, cînd aduni la Lăpuş nişte medievişti, filosofi şi teologi, atunci cînd e să zicem "Noroc!", la bere sau să ne îndemnăm la a bea, spunem "HABEMUS!" (de la ha(i) bem(us) cu sonorităţi latineşti).
5. "Eee, măh!" care este, pe lîngă vorba ardelenilor, şi o scurtă frază care să ascundă o altă mică frază "Pulă mno!" de spus cînd eşti mort de beat şi nu-ţ mai găseşti cuvinte!
6. "Canci", de la cancelar, e ultima poreclă a lui Alex care se reclamă de la funcţia lui în cadrul fermei de diplomaţi UBB, şi care are şi sensul de "nimic" pentru unele populaţii con(în)locuitoare.
7. "Iepuraşul prins la căcare!". Sîmbătă a fost zi de gulyaş iar Adi a fost bucătar. Gulyaşu a fost şi cu carne de miel aşa că Aia Mică n-a mîncat... nu-i nik, rămas mai mult pentru mine. Duminică au venit nişte tinerei care s-au plantat exact lîngă căcăstoare, adică locul din pădure unde lumea ce vine la Lăpuş se cacă, şi au făcut un foc şi, evident, un gulyaş... cu carne de iepure. Io, cîrcotaşul, am dat şi explicaţia: fiind căcăstoare iepuraşul, din gulyaş, a fost prins la căcare... sau la caca, ceea ce e şi mai naşpa pentru cei care au mîncat din gulyaşul respectiv, oferit cam cu multă largheţe de tinereii respectiv!
8. "Să ne organizăm!". Este ca în bancul ăla cu orgia pe timp de noapte cînd unul spune: "să ne organizăm că io numa muie am luat!". Chestia asta a devenit un fel de lait motiv al plecării şi, mai apoi, al vieţii-la-cabană!
9. Am păstrat pentru sfîrşit cireaşa:
Dialog:
"IO: un'e meri, măh?
ALEX: să-mi curăţ gîndurile!
IO: doar gîndurile?
Alex: to holon!"
De unde expresia, pentru cînd te duci să te caci în pădure, "to holon"! În greacă to holon reprezintă, desemnează întregul!

Pentru că era nevoie şi de o temă muzicală, Lăpuşul s-a desfăşurat pe următoarele ritmuri:



cenaclul flacara-SA FIE PACE IN LUME
Asculta mai multe audio Muzica »
(sorry că n-am găsit o versiune mai bună!)
Asta pentru că Witti şi Gelu cîntau la orice oră din zi şi din noapte această piesă deşi dacă era să mă întrebe pe mine eu alegeam altceva:



Pasarea Colibri - Vara la tara
Asculta mai multe audio Muzica »
sau dacă nu măcar asta:



Vasile Seicaru- Iancu la Tebea
Asculta mai multe audio Muzica »

Aici găsiţi şi partea naşpa sub care ne-am trăit scurta existenţă de la Lăpuş. Fiind declarată, deja de ceva vreme, rezervaţie naturală, zona Cheile Lăpuşului este liberă, prin lege, de "invazii" cu buldozere sau escavatoare însă pentru unii legea e o chestie pe care o poţi fenta. Aşa că o mare parte din insula de la Lăpuş este azi doar istorie... şi cînd te gîndeşti că, la început, seminarul de filosofie de la Lăpuş se ţinea pe acea insulă! Protestul, început încă de anul trecut, de către Mihai Magul şi Nelu, propritarul pensiunii de la ultima casă din sat, este încă pe rol şi mă alătur şi io lor îndemnînd pe cei care pot şi vor să continue apelul de salvare a zonei!

Cum se întîmplă deja de ceva vreme lumea nu mai vine la Lăpuş să povestească chestii inteligente, ci doar să se relaxeze, să facă baie, să intre din cort în cort... etc. Aşa că anul ăsta io am fost singurul care am încropit o discuţie... nici măcar prea filosofică (pentru că iniţial pregătisem una despre emanaţie la Plotin şi logica evenimentelor respective, apariţia Fiinţei şi a Gîndirii)... şi care s-a purtat în marginea întrebării "Este Clujul un oraş ospitalier?"
Teza, sau tezele, de la care am pornit au fost: "sentimentul ospitalităţii se regăseşte cel mai bine, în dimensiunea lui dinamică şi coordonatoare, în felul în care ne gîndim, ca oraş, locuirea, spaţiul, locul", "Clujul este un oraş muncitoresc pentru a 2-a oară (replica primei muncitoriade de prin '70), şi tot aici: nimeni nu vine în Cluj ca să moară (aluzie la acel loc din filmul Tarzan unde elefanţii se duceau să moară şi care loc desemna existenţial împlinirea unui destin)", deşi Alex crede că Universitatea post Funaristă gestionează traficul forţei de muncă şi dinamica joburilor actuale eu tind să cred că Universitatea şi-a pierdut total influenţa intelectuală asupra a orice pentru că momentul este unul pur muncitoresc iar Universitatea s-a adaptat la acest context dînd cîştig de cauză nivelelor lucrative şi discriminînd cele cu veleităţi intelective. Am reluat tema unor posturi ce au apărut şi aici pe blog şi am încercat să văd ce gîndesc cei adunaţi la Lăpuş despre posibilitatea unei "cafenele literare", în contextul respectiv văzută ca un indicator al propensiunii spre intelectual sau spre lucrativitate a clujenilor. Opiniile au fost în speţă defavorabile ideii... ceea ce a confirmat bănuiala mea!
Iovan a mai ţinut o "conferinţă" de 3 minute pe Respingerile sofistice a lui Aristotel şi pe validitatea aplicării regulilor logice ale lui Aristotel chiar tezelor şi argumentelor lui. Gaşca s-a spart chiar mai repede decît a mea! [L.E.: dacă cumva s-a înţeles că Iovan a avut o tema ne-serioasă, nu-i aşa!!!... a fost chiar interesanta... însă prea specifică (pentru noi) şi, poate, ridicată într-un moment ne-potrivit (nu c-ar fi momente potrivite la Lăpuş!)]

PS. O să revin cu poze şi alte chestii!