Nu ştiu voi cum gătiţi dar eu prefer să nu se bage nime'n treaba mea. Adica ori o fac eu ori o face altu... it's fine by me... but if it's me... then let me be and get the fuck out of the kitchen. Am facut deci greşala să-i zic la maică-mea că vreau să fac gulaş (gulyas, cu accent, pentru unguri!) mîine şi drept urmare, fără să mă întrebe sau să zică ceva, ea a pus carnea la fiert din seara asta! Evident că există şi un motiv "întemeiat" (a se citi: inventat!) pentru asta: "
nu-ţi mai aduci aminte cum făcea Momi (bună-mea) carnea cu o zi n'ainte şi o punea în frigider?!". Deci, (1) eu nu mănînc gulyas, şi n-am mîncat niciodată, iar dacă Momi a făcut aşa ceva cu siguranţă nu l-a făcut pentru mine, bună-mea fiind persoana care-mi făcea expres "alt" tip de mîncare de fiecare dată pentru că (2) ştia că nu mănînc ceapă, usturoi, roşii, etc... şi cu atît mai mult toate de-o'laltă moşcoşite; (3) bună-mea nu făcea azi ceva ca să pună-n mîncare mîine, ci, ca toată lumea care are cîteva noţiuni de bază cînd vine vorba de bucătărie, prepara mîncarea fresh. Însă am mîncat gulyas anul trecut la Lăpuş pentru prima dată şi pentru că colegul meu Andras mi-a spus reţeta vroiam, şi încă mai vreau, să fac şi eu... chiar dacă trebe să pun toate chestiile pe care nu le mănînc şi o să trebuiască să-l mînc cu beţele ca să "separ" chestiile "toxice" pentru mine. Însă chestiunea asta, care mereu se repetă, din păcate, m-a dus cu gîndul mult mai departe.
1. Subiectul cu "simţitul util" pe măsură ce ne trece vremea nu vreau să-l abordez.
2. Subiectul cu memoria, însă, da. Pentru că este o falsă memorie. Ceea ce e interesant pentru majoritatea noastră este că memoria "ne lasă", ne abandonează de la o vreme, uneori chiar patologic (vezi Alzheimer), însă, bottom line, e că ne lasă, se duce, gata. Concomitent avem, sau simţim, nevoia să facem lucrurile, sau să impunem lucrurilor, să dureze. Şi pentru că tot veni vorba de bucătărie exemplul e de aci: "
Focul trebuie să fie cît mai mic ca să nu se ardă oala!". Poi şi ce are dacă se arde oala? Nu mai există oale pe lume? O dat faliment industria oalelor... împreună cu "ghilda" ţiganilor care fac oale? Nu e vorba că lucrurile vechi sunt mai bune, pentru că iniţial aşa am crezut şi eu... iar mie-mi plac lucrurile vechi (e posibil să se tragă de la faptul că am crescut cu bunicii, care locuiau în casa străbunicii mele, aşa că am fost înconjurat de lucruri veci, peste care timpul trecuse mult şi bine, şi cărora le puteam spune, liniştit, stră-stră-bunici, că n-aş fi greşit. Iar unele dintre ele le mai am şi azi... şi culmea, le-am salvat de mîna Aminei care vroia să le arunce)... ci doar că lucrurile momentane trebuie să dureze, de unde mania strîngerii lucrurilor inutile, pe post de obiecte cu utilitate încă nedescoperită, dar de obicei care-şi schimbă utilitatea faţă de care au fost concepute.
3. Gastronomia consumistă propune un apel, subtil, dar puternic, la memorie! Sau nu? Atunci să-mi spuneţi şi mie: "Untdelemn
de la bunica" ce înseamnă? Sau alte chestii "de la bunica", sau "ca la mama acasă" (în paranteză fie spus "ca la mama acasă" pentru mine înseamnă o groază de "
arome identic naturale", care este un alt nume pentru cîteva chimicale care nu vreţi să ştiţi cum se fac şi ce sunt de fapt!)? Aşadar trăim într-o lume culinară, şi nu numai, de tip
pseudo.
În Parmenide, Heidegger alocă un spaţiu destul de larg acestui cuvînt (Parmenide I, 2, b, [30], Humanitas, 2001, p. 45), cuvînt care, aşa cum ne spun şi dicţionarele înseamnă: FALS. Fals este gustul "de la bunica", fals este "aroma identic naturală", fals este meniul "ca la mama acasă". Dacă
aletheia (gr. adevăr) este stare-de-neascundere iar
pseudos este opusul ei, adică stare-de-ascundere, este uşor de gîndit de ce falsul se atribuie atît de generos acestui recurs la memorie: pentru că o ascunde punînd altceva în locul ei, substituie ceea ce "a fost", şi nu mai este, şi nici nu mai are cum să fie, unui stadiu nou, complet diferit şi a cărei viaţă trebuie să fie c
a şi cum ar dura, escamotează trecutul sentimental unui prezent comercial. În plus carenţa mnezică trebuie substituită. Cineva trebuie să ne spună că memoria noastră încă există, că ea e autentică şi, atenţie!... reproductibilă! Am ajuns să producem memorie, să o confecţionăm şi este absolut aberant că există oameni care şi-o însuşesc şi şi-o asumă
ca şi cînd ar fi a lor. De ce să fie rău să uităm? De ce să fie rău să treacă lucrurile? De ce să fie rău să nu mai fie? Asta e! Get fuckin used to it! Am ajuns să punem aromă de peşte pe peşte! OMFG! Aromă de pui în supa de pui... în care, adică, am fiert puiul! Şi, la fel, ce sens are să fierbi azi carnea pentru gulyas-ul de mîine cînd n-are nici un sens să faci gulyas dacă gustul cărnii a fost aruncat de azi, cu apa, la gunoi! Adică are, pardon... astfel o să trebuiască să punem pe gulyas aromă de gulyas şi o să ne simţim
ca la bunica (noastră FALSĂ)!
Din păcate bunica mea, autentică, e moartă, şi deşi nu trece zi în care să nu regret asta, într-un fel sau altul, m-am obişnuit că nu mai este şi că "gustul" ei, autentic, nu o să-l mai am niciodată!
PS. pentru gastronomi o să editez acest post mîine cu reţeta folosită şi poză cu ce a ieşit! Sweet dreams!
[later edit]
Deci... sunt prea tare... PREA TARE!!! Dacă se mai auzeau murmure prin spate cum că nu sunt şi eu un pic ungur acum ele chiar sunt dejaba pentru că am făcut cel mai tare şi mai tare gulyas posibil... din care voi nu o să puteţi gusta.
Aşadar am editat pentru a da reţeta, însă, aşa cum aminteam, am folosit o reţetă dată de colegul şi prietenul meu Andraş şi pe care eu am modificat-o după cerinţele mele. Reţeta dată de el, în propriile lui cuvinte (din care sper să observaţi că e ungur) sună astfel:
1. Reţeta lu' Andraş de gulyas
"
Reteta la un Gulyas bun:D:pui in ulei ceapa si il fripti pana devine lucios si are un color auriu doar foarte deschis. pui morcovi, zeller, patrunjel, gulie si rosii daca o poti fara coaja(tote taiat in bucati mici, morcovi si patrunjelul in felii) si carnea( aia depinde de tine ce fel de carene pui, dar sa pui si cu os, ca supa o sa are un gust mai bun cand ii gata) il amesteci foarte des sa nu arzi nimic in supa. cand vezi ca carne are un color mai fript un pic il pui chiminul cu care mai fierzi cateva minute. dupa aia ii pui boia (boia se dizolva numa in ulei , dar sa nu lasi mult timp ca dupa aia se amareste). cand vezi ca boia so dizolvat ii cam un minut,dar depinde de foc, o pui apa si dupa gust sare si piper.o fierzi si il amesteci din cand in cand. inainte sa fie gata ce inseamna de obicei c-am trei ore, sa pui cartofi taiati la bucati( de obicei cartofi ii gata in 15 minute). Se serveste ori cu rdei iute ori cu smantana s-au amandou, depinde cui ii ce place. Legume si carne pune mult, la cantitatiile celalalte nu stiu sa-ti spun o cantitate, eu intotdeauna pun asa dupa ochi, dar ochii mei isi buni, nu numa la gulyas;), cu boia sa nu fii zgarcit;). poti sa mai pui si usturoi(ce eu nu pun nici o data) si vin numa rosu si numa un pic.pofta buna!P.S.: daca vrei sa iasa gustu cu siguranta, care iti trebe, sa pui un tub de crema de gulas. la inceput sa pui mai mult sa nu trebuiasca sa adaugi in fiecare 15 minute, dar pot sa pui si dupa aia, numa cand pui, de fiecare data o sa opreste fierberea si o sa tina si mai mult sa fie gata. Capac pot sa pui, si fa il la foc asa mai mica dupa ce ai pus apa, dar sa se vada ca fierbe. ai grija, sa asa il gusti cand ii la nivelul la care vrei tu sa fie cand ii gata, cu dupa aia o sa fie prea sarata;)."
2. Reţeta lu' Oedip de gulyas
Deci, reţeta este asemănătoare dar io o să zic şi cum am făcut:
Ingrediente:
carne de vită, 1 kil
3-4 ardei roşii mari, musai roşii!
10 cartofi, aproximativ 800 g
1 gulie
1 ţelină
chimin, 1 lingură; foi de dafin
1 ceapă, mai mare aşa... (cine vrea poate să pună şi usturoi, io n-am pus că... n-am pus)
1 conservă de roşii, fără coajă şi tăiate bucăţi (io am luat de v-o 300 g dar cred că putem lua 2)
3-4 morcovi mai mari
3 pătrunjei (rădăcina nu frunze, cine vrea poate să pună şi frunze, mie nu-mi plac)
1 păstîrnac (rădăcina)
3 ardei iuţi (aştia or fost verzi că roşii nu erau la piaţ')
aproximativ 200 ml de ulei, oricum aici e funcţie de "ochi", vorba lu' Andras
cam 150 ml de vin, cine nu are poate să pună oţet, dar nu chiar aşa de mult
boia roşie cam 3-4 linguri mari, cine vrea să pună mai mult
piper alb şi negru
Mod de lucru (ca la chimie, adică reţeta!)
Am ras ceapa pe răzătoare, am pus-o la prăjit pînă s-a făcut sticloasă, am pus carnea (bucăţele, pe care anterior am tratat-o cu sare si piper alb) şi am lăsat-o să se rumenească (am pus şi puţin vin), am adăugat boiaua şi am omogenizat, am adăugat piperul şi dafinul şi am mai lăsat cam 1-2 minute. Am adăugat la chestia asta ardeiul roşu tăiat felii şi l-am prăjit şi pe ăla un pic. Toată faza asta a fost în tigaie. Apoi am translatat totul într-o oală mare, foarte mare! Am mai pus puţin ulei şi am adăugat legumele tăiate, puls roşiile din conservă cu tot cu zamă, şi am lăsat puţin în oală să sfîrîie, nu mai mult de 5 minute. Apoi am pus apa pînă toată chestia a fost acoperită, am adăugat ceva sare, încă nişte boia, şi piper. Am lăsat să fiarbă. Dupa ce a dat cîteva clocote am pus ardeiul iute şi restul de vin. Am lăsat la fiert, foc moderat, o oră jumate cel puţin. Între timp apa a scăzut, dar nu aşa de mult. Am tăiat cartofii, mai mult rondele decît cubuleţe şi i-am pus în apa, separat, fără foc. Cînd am văzut că carnea e cît de cît comestibilă am pus cartofii cu apa în care erau cu tot şi am lăsat la fier încă v-o oră. Ideea mea a fost să se stropşească toate, să se moşcoşească şi rezultatul a fost realizat. E o chestie super pipărată şi super bună!
Poză mai tîrziu că amu mînc!
